Când eram mică - nu tânără, mică… Paranteză: tinerețea, pe lângă faptul că e o chestiune de atitudine și de mindset, după o vreme capătă atribute de veșnicie mai ales cănd e privită prin ochii celor cu mindset-ul potrvit: câți ani are maică? 70. Pfuuu, e tânără!
Tinerețea veșnică e aia de care te agăți cu toate puterile, mai aluneci, te mai salți, te zbați, un soi de zbucium de căprioară care se ridică pe picioare prima oară. Zbucium, vei constata, lipsit de rezultatul echilibrului pe care îl găsește căprioara dar zbucium cu atitudine de învingător. În cazul tinereții veșnice importantă nu e acceptarea, ci fix neacceptarea, dai ignore și dacă te țin buzunarele chiar delete. Am închis paranteza.
Deci, când eram mică nu ieșeam din casă nemachiată. Nu exista. Chit că mă duceam doar pân’ la colț după pâine că n-avem nimic în frigider și îmi chioraia frumusețea interioară de foame, întâi dădeam cu pudră, p-ormă cu rimel, un pic de umbră la coada ochilor, ruj, și juma’ de ora de chiorăieli mai târziu parcurgem, încrustată în perfecțiune, cei 50 de metri până la butică.
Mă uit la mine și-mi vine să-i dau șuturi în fund copilei care-și mutila fața cu smacuri. Poate acu’ sa aibă nevoie pielea mea de nu știu ce retușuri, atunci era perfectă, ce nu mi-o fi plăcut la ea, Dumnezeu știe.
De multă vreme nu mă mai smăcuiesc decât pe scenă. Rimelul e singura armă pe care pun mâna în caz de deznădejde. Și oricum jumătate de chip e pus la păstrat sub anonimat, n-am nevoie de mai mult.
Ce voiam să zic: dacă s-ar vedea tinerele-tinere de-acu’ cu ochii tinerelor-veșnice care vor deveni, s-ar salva multe jumătăți de ore importante pierdute pe sub straturi inutile de chit.
Asta mi-a venit în minte ieri când un grup de băieți care cochetau cu veșnicia a trecut pe lângă mine, singurul machiaj fiindu-mi masca, și i-am auzit zicând: ai văzut ce frumoasă e? Cere-i numărul de telefon.
Atitudinea contează. Și replicile astea anonime auzite în treacăt în diminețile când nu te dai nici cu rimel.
Bine, eu umblam așa, cu atitudinea pe sus, că de când nu mă machiez și mă maschez, mă dau cu ojă. Deci de-aia. ;)
