Ziua scrisului de mână a fost ieri. Dar pot să mărturisesc și azi.
Scriu foarte urât. Și asta doar și numai din vina lui.
Aveam 13 ani și m-am îndrăgostit. Ceva ce nu mai trăise, simțise, văzuse vreun om pe planeta asta. Cum simțeam eu că iubesc era atât de maimultdecâtposibil că nu avea cum să mai fi simțit așa altcineva pe planetă, altfel oamenii ar fi umblat ori cocoșați, ori levitând. În funcție de cât de împărtășită le-ar fi fost iubirea.
Desigur, el n-avea habar. Era cu cinci ani mai mare, nu-mi imaginam că ar putea să-mi dea de gol simțirea faptul că mi se tăia respirația de câte ori îi vedeam pantofii în holul prietenei mele - cea mai bună prietenă până în ziua de azi.
Pantofii lui erau mai mereu acolo căci era prietenul cel mai bun al fratelui prietenei mele.
Cumva încălțările mele erau totdeauna de-a dreapta alor lui, foarte aproape, ba chiar vârful stângului meu atingea, absolut întâmplător, vârful dreptului lui.
Știa, sigur că știa. Și pentru că intram în clasa a opta și se apropia “treapta I-a”, examenul la liceu adică, iar el plecase în armată, a început să-mi scrie. Scrisori motivaționale le-aș numi azi. Căci în toate mă îndemna să învăț. Nicio vorbă despre tăiatul respirației la vederea pantofilor. Nu. El era devreme responsabil și eu încă prea mică. Trebuia să intru la liceu și, peste niște ani, cine știe, mai vedeam noi, holul ăla va fi fost tot acolo ca să ne lăsăm pantofii unii lângă ceilalți.
Așa i-am descoperit scrisul. Și misiunea mea cea mai sfântă a devenit aceea de a scrie ca el. Mi-am schimbat m-ul, r-ul, l-ul, a-ul și toate literele pe care el le contura altfel.
Și în jumatate de an am început să scriu ca el fără efort conștient.
Doar că nu scriam chiar ca el. Scrisul meu devenise un fel de struțocămilă pe care mai apoi eu însămi a trebuit să învăț să îl descifrez.
Când mi-a căzut poza lui din carnetul de studentă pe care l-a păstrat mama mi s-a tăiat din nou respirația.
Mai intru și azi în holul casei prietenei mele și observ că, din când în când, îmi arunc ochii lângă scara unde stătea perechea de pantofi care mi-a stricat scrisul.
