Nu, nu ninge. E doar o zi de iarnă care-a mai fost și se repetă înc-o dată, azi.
Sunt unele zile care nu-s trăite până la capăt. Nu de noi, ele de ele însele. Că și zilele au o viață a lor.
Așa am împlinit eu 6 ani.
E o zi care-a fost trăită deplin, nu s-a repetat.
Așa am jucat-o pe Gwendolen în “Becket” alaturi de Adrian Pintea.
A fost trăită și ziua, și spectacolul, și omul. Tot omul. Nimic nu s-a mai repetat.
Ziua asta în care mă uitam uimită la mama, știu că la mama mă uitam, a fost și ea perfectă și trăită. Până la capăt. N-am regasit-o decât în amintire.
Dacă stai să te gândești, foarte, foarte puține zile se repetă. Așa ne dăm seama cât suntem de proști: zilele-s bune, perfecte, perfect trăibile și trăite.
Mulțumesc, dară, zi care te-ai întors plină de fulgi. Esti rară. Te accept. Hai. Unde mergem de data asta?