Interviuri si Cronici

Horia Ghibuțiu, Blog de Ziarist

Cine ți-a făcut cel mai mare bine? Dar tu cui i-ai făcut cel mai mare bine?
Cel mai mare bine. Sper că încă nu ştiu. Adică aş vrea să fac şi să mi se mai facă bine de-a lungul vieţii şi să nu fie ăsta momentul în care «cel mai mare bine» să se fi produs. Citeste mai mult..

Andrei Craciun, Viitorul Romaniei

“Țara. Ce relație are Marcela Motoc cu țara noastră? Se simte bine aici, îi place, vrea să emigreze și să nu mai audă de noi niciodată? Cum vede ea viitorul României? Și mergând și mai departe, cu lumea cum stăm – ne îndreptăm într-o direcție greșită?
Mă simt extraordinar de bine acasă, în România. Și nu exagerez cu nicio literă. Nu știu alții cum sunt, dar eu abia după ce am stat în altă țară unsprezece ani am înțeles cuvântul acasă. Sunt un om extrem de ușor adaptabil, unde mă simt bine acolo poate deveni acasă. Am călătorit foarte mult în anii ăia, stăteam luni de zile mereu în altă țară; baza era la Paris, dar am călătorit în Suedia, China, Vietnam, Rusia, Cambodgia, Japonia, SUA, Tahiti, Insulele Mauritius, Reunion, Insula Paștelui… Mult am călătorit. Și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate experiențele astea. Dar după unsprezece ani, în grădina casei mele din România, într-o zi de vară, când râdeam cu gura până dincolo de urechi cu prietenii mei, m-am trezit spunând „Doamne, ce bine e să râzi în limba ta!” Și ăsta a fost declicul. ” Citeste mai mult…

Mihaela Apetrei, E-LITERARIARo

“Nimic nu m-a pregătit pentru ce avea să urmeze: o avalanșă de Marcela Motoc, în izvoare, cascade, fluvii, pârâiașe, lacuri, gheizere, oceane, bălți sau ochiuri de apă pe asfalt, după ploaie. Ca apa care se strecoară în orice crăpătură, Marcela a găsit fiecare breșă disponibilă să ne intre în suflete și să umple spații goale, să dea pe-afară spațiile pline și să hrănească deșerturile nisipoase care ne-au rămas, poate, de-a lungul timpului. Marcela a fost singură pe scenă, dar nici nu era nevoie de mai mult.” Citeste mai mult…

Florentina Tonita, Stiri.Botosani.Ro

“Ce a reușit Marcela Motoc la Botoșani? În primul rând, un spectacol complet, un woman show de excepție, cu un efort artistic colosal, o ardere a textului secundă cu secundă, minut cu minut. Marcela Motoc a vorbit, a plâns, a strigat, a hohotit, a cântat. Cu toate acestea, cele mai mari tristeti, cele mai sfâșietoare umbre, cele mai fericite amintiri au fost cele fără cuvinte: privirile.
Cu lacrimi sau fără, umbrite sau împrăștiate înspre lume, privirile Marcelei Motoc au stăpânit sala, au închircit suflete, au eliberat alte priviri rămase captive în propriile povești.
A mai reușit Marcela Motoc să strecoare în spectacol frânturi de atmosferă pariziană prin melodiile exceptional interpretate și cu mesaje bine legate în spectacol. ” Citeste mai mult…

Ana Barton

“Marcela Motoc, pe care am văzut-o jucând pentru prima oară, este o actriță uriașă, care joacă răvășitor un rol atât de greu, că pare imposibil de jucat, când rememorezi spectacolul, scenă cu scenă. Iar la rememorare înțelegi din nou că ai de-a face cu o actriță mare. Pentru că înțelesurile, chiar și aceleași, se pot suprapune și mult adânci.” Citeste mai mult…

Luana Popa

“Marcela Motoc nu a interpretat un rol, a deschis o fereastră în sufletul unui om şi a lăsat-o deschisă. Marcela Motoc a arătat lumii inima unei femei cu un destin tragic. A arătat cum bate o inimă când doare, cum palpită o inimă când visează, cum suspină o inimă când îşi aminteşte, cum cântă o inimă când speranţa pare că se stinge.
Marcela Motoc creează un întreg univers doar prin cuvânt, doar prin ea însăşi şi trece din emoţie în emoţie cu o naturaleţe care sfâşie. Felul în care spune cuvintele, felul în care le cântă conturează toate acele personaje care au lăsat urme în viaţa ei şi le însufleţeşte, devin aproape palpabile.”
Citeste mai mult…

East European Cultural Centre

“Un timp am crezut ca se poate trai si fara teatru. Si se poate. Doar ca e un fel de trait pe jumatate. Pentru ca nu mai eram intreaga. Nu mai eram eu. Si deveneam din ce in ce mai tare o persoana pe care n-o cunosteam si n-o recunosteam. Imi eram straina mie si nu mi-am dat seama de asta decat atunci cand am inceput sa joc din nou. (…)

Veniti la teatru! Stiu, timpul s-a compresat. 24 de ore se simt de parca ar fi 16. Nu apucam sa facem si sa simtim tot ce avem de simtit si de trait. Cautam portite pentru simtit-fast-forward. Mancam fast-food. Ne imbracam online. Ne iubim virtual. Nu pentru ca am fi dezumanizati, ci pentru ca s-a schimbat ritmul, timpul nu ne mai ajunge. Teatrul e timp. E portita aia prin care recuperezi ce n-ai simtit destul, ce n-ai trait destul, ce n-ai iubit destul, ce n-ai plans, ce n-ai spus, ce n-ai urlat destul.

Veniti la teatru sa va dam inapoi povestile voastre netraite. Veniti la teatru sa ne dati povestile voastre traite. Veniti la teatru sa facem schimb de viata, de emotie, de bucurie, jur ca n-o sa va para rau”
Citeste mai mult…

Ioana Stancescu

“E o piesă frumoasă. Scrisă minunat de Lia Bugnar și jucată – de fapt, nu – trăită de-a dreptul de Marcela Motoc. Să aveți șervețele la voi. O să plângeți. Și la sfârșit, o să vă simțiți ca-n Vrăjitorul din oz – somewhere over the rainbow!” Citeste mai mult…

Nona Rapotan, Bookhub

“Marcela Motoc are talent, are tehnică, inclusiv vocală, are spaime, are bucurii, are haz, are necaz, are ciudă, are amintiri. Dar, mai ales, nu urărește! Mie așa mi s-a părut că văd aseară: o ea care-și caută drumul spre lumină, sau spre toneta de înghetață, încercând să nu uite să iubească. Căci pentru ea cele mai de preț și de iubit rămân .. amintirile. Ele îi țin de cald, de leac și de trecere prin și peste suferință. Și se succed pe chipul Marcelei Motoc o seamă de suferințe, care mai de care mai adâncă, mai copleșitoare! O vezi îmbătrânind sub ochii tăi și te gândești că așa ți-e dat și ție să îmbătrâneşti: pe repede-înainte.” Citeste mai mult…

Romeo Aurelian Ilie, Bookhub

“Aș vrea, spre final să spun câte ceva și despre maniera în care actrița Marcela Motoc a dat viață acestui personaj. Și aș spune simplu: arzând. Pentru că ea a ars, efectiv, pe scenă timp de o oră cât a durat acest one-woman-show. A plâns, a râs, a țipat, a cântat, a dansat. Ne-a eliberat. Pe noi cei din sală. A reașezat conceptul de teatru pe soclul lui originar. A reușit să declanșeze acea stare de katarsis, mult râvnită în artele spectacolului, dar pe care nu mulți reușesc să o atingă, să o producă. Marcela Motoc reușește. Și o face cu foarte multă naturalețe. Ca și când, nu ar fi vorba despre o piesă de teatru, ci despre viața însăși. ” Citeste mai mult…

Ioana Voloaca, Art7

“Pe Marcela Motoc am cunoscut-o pentru prima oară în Fata din Curcubeu, piesa scrisă de și în regia Liei Bugnar, montată la Teatrul de Artă. Un pic înainte de spectacol, de fapt. Aranja lumini, împrăștia țigări pe podeaua teatrului și-și aranja cauciucurile pe care avea să șadă în spectacol. Era serioasă și zâmbitoare în același timp, cu ciubotele în picioare, pregătită de… una dintre cele mai frumoase interpretări pe care le-am văzut eu. Am plecat de la spectacol încărcată de poezie.

O săptămână mai târziu ne-am întâlnit la Simbio și-am stat de vorbă despre ea, despre teatru și călătorii, despre proiecte noi și despre cărți. Am luat-o la întrebări, vroiam să aflu cine este ea cu adevărat.” Citeste mai mult…

Judy Florescu, Ziarul Metropolis

“NOUA GENERAȚIE DE ARTIȘTI Marcela Motoc povesteşte despre întâlnirea cu personalităţile importante în definitivarea drumului său profesional, motivele pentru care se bucură de amploarea pe care a luat-o teatrul în România şi tipurile de manifestare ale acestei arte în Franţa.” Citeste mai mult…

Anca Dobrescu, Cotidianul

“A tradus şi joacă într-”O noapte pe dos”, piesa lui Durringer programată intens atât în teatrele din Moscova, cât şi în cele ale New York-ului. La Bucureşti, Teatrul de Artă a cuprins-o în stagiunea sa şi premiera a avut loc acum câteva săptămâni. Marcela Motoc. Actriţă şi o femeie conştientă de partea ei de contribuţie în lume. De aici şi forţa care cucereşte din scenă. În ”Omul cel bun din Seciuan”, spectacol creat la Teatrul Bulandra de regizorul Andrei Șerban, joacă ”Bărbatul” iar la Metropolis, ”Peretele”, în regia Liei Bugnar. ”Fata din curcubeu”, cealaltă colaborare cu Lia Bugnar, a început-o la Paris când şi-a produs şi administrat singură recitalul.” Citeste mai mult…

Cristi Iordache, Artele Spectacolului

“Marcela Motoc nu a oferit un spectacol ci o geneză. Oamenii vor uita de meciuri, de shoping, de mânie, de tristețe nefondată, de traficul nebun, de claxoane, de coada la taxe… vor ignora multe din cele ale oamenilor morți cu inima și vor renaște pentru a atinge și a zâmbi pe și cu cei dragi. Lumea se poate schimba dacă cineva pe scenă vrea asta.” Citeste mai mult…

Cristina Hermeziu, Adevarul

« Am văzut  la Paris, luna trecută, spectacolul „La fille de l’arc-en-ciel” – „Fata din curcubeu” de Lia Bugnar, produs şi jucat de Marcela Motoc – în rolul  prostituatei, cu acompaniamentul, la acordeon, al lui Gabriel Androne, muzician – rom. Franceza şi româna au făcut un cuplu inedit în acest spectacol jucat în spaţiul intim al Théâtre de l’Orme, înfiinţat la Paris în 2002 de pasionatul şi pasionantul regizor român Lauremţiu Azimoară. Secvenţele-monolog  din viaţa prostituatei  au fost performate în franceză, în alternanţă cu melodii celebre româneşti  – « Cine iubeşte şi lasă », « Mi-am pus busuioc în păr »  – interpretate de actriţă pe limba Mariei Tănase. Am ieşit cu o impresie tonifiantă, alimentată pe mai multe planuri. În acelaşi timp am ieşit cu o impresie de potenţial generos, care ar merita încă explorat. (…) Să vrei să te produci la Paris ca artist independent cu o producţie proprie e un miraj dar şi un motor în sine: pentru artiştii lumii Parisul e scena prin excelenţă. Este vorba nu mai puţin de o provocare concretă, logistică şi financiară: ce sală îţi permiţi să închiriezi, ce buget de comunicare ai pentru a face cunoscută piesa ta şi a atrage publicul în hăţişul de oferte, ce investiţie minimă în costurile de producţie eşti capabil să pui în ecuaţie. (…) Pe scenele lumii, şi mai ales într-o capitală europeană saturată de oferte artistice, original nu mai este sinonim cu nou, ci cu autentic. »
Citeste mai mult…

Gabriela Hurezean, Muze si Arme

“În fiecare secundă a spectacolului, am simțit că Marcela Motoc își iubește personajul. Mult de tot. De aici și căldura învăluitoare pe care o simte până și spectatorul din ultimul rând. Această fată din curcubeu își spune povestea fără note false, fără îngroșări patetice. Și surâsul, și lacrimile ei sunt sincere. Vrei, nu vrei, devii părtaș la micile ei bucurii și la marile ei drame. Marcela Motoc vibrează în cântec, împarte cu tine lumea ei, care trece dincolo de scenă, vorbește despre filme pe care le-ai văzut și tu, despre viață și moarte.” Citeste mai mult…

Gabriela Hurezan, Muze si arme

” Deși greu recognoscibilă sub barba și ochelarii Bărbatului, cu mare plăcere am revăzut-o pe Marcela Motoc, revenită acasă după un lung periplu prin lume și un mare succes la Paris, cu one woman show-ul Fata din curcubeu.”  Citeste mai mult…

Anca Murgoci

“Am văzut piesa de cinci ori. Este genul de spectacol care îl cucerește și pe românul care nu este avid după teatru și fuge din calea relaxării de bun gust. De ce nu te plictisești de “Peretele”? Pentru că se joacă în foarte multe distribuții și mereu descoperi o altă abordare.” Citeste mai mult… 

Andrei Craciun, Ziarul Metropolis

“O noapte pe dos îți aduce tristețe în suflet, dar și lacrimă pe obraz îți aduce, dar și surâs, ba chiar și râsul deplin. O noapte pe dos este un spectacol important tocmai pentru că nu își face o ambiție din a fi important, nu pretinde nicio clipă că va schimba lumea, că – gata! – stă pământul după reprezentați, nu. (…) O noapte pe dos este un spectacol despre conștiință. Contează.” Citeste mai mult… 

Gabriela Hurezean, Muze si Arme

“Fără cea mai mică intenție de a șoca sau a face revoluție în teatru, Țepeneag, Motoc și Constantinescu (împreună cu scenograful MC Ranin) înscenează o întâmplare cât o viață, relatată firesc, fără artificii patetice. De unde și emoția pe care ți-o transferă. Și bucuria.” Citeste mai mult… 

Judy Florescu, Bookaholic

“Pe actrița Marcela Motoc o vedem în spectacolul Omul cel bun din Seciuan de la Teatrul Bulandra, Sala Toma Caragiu, și în spectacolul Peretele de la Teatrul Metropolis. Tot ea a înființat și Asociația Cortina, care promovează cultura și exprimarea artistică în toate formele ei. Primul proiect organizat a fost unul caritabil numit Lecturi terapeutice pentru copii, la care au participat, alături de Marcela Motoc, și actorii Medeea Marinescu, Marius Manole, Maria Buză, Daniela Nane, Șerban Pavlu.” Citeste mai mult.

Judy Florescu, Verbs describe us

“Despre cățelul Roger și motanul Minou, am fost foarte încântată să vorbesc cu actrița Marcela Motoc, pe care o vedem în spectacolele Omul cel bun din Seciuan de la Teatrul Bulandra, Sala Toma Caragiu, și Peretele de la Teatrul Metropolis.
Tu ai salvat 2 animăluțe de când te-ai întors în țară.” Citeste mai mult…

Mihaela Dedeoglu, Radio Romania International

“C’est le hasard ou le destin qui a fait de Marcela Motoc une comédienne dont la carrière se décline sur les scènes de théâtre, sur les plateaux de cinéma ou devant les caméras de télévision. C’est également un coup du hasard ou tout simplement le destin qui a concocté la rencontre de la femme et l’actrice Marcela Motoc avec la France et la langue de Molière. Aujourd’hui à l’affiche de « La Fille de l’arc-en-ciel », de Lia Bugnar, ou de « La Bonne Âme de Se-Tchouan », de Bertolt Brecht, à voir sur les planches bucarestoises, Marcela Motoc est parfaitement à l’aise dans des spectacles en français ou en roumain.” Asculta…

Raftul cu idei

“În cadrul evenimentelor dedicate lunii Francofoniei, Institutul Francez din București va găzdui spectacolul în limba franceză „La Fille de l’arc-en-ciel”, luni 6 martie, la ora 19.00, la sala Elvire Popesco. Piesa de teatru, scrisă și regizată de Lia Bugnar, este interpretată de actrița Marcela Motoc și s-a jucat pentru prima dată la Paris, în primăvara anului 2013.” Citeste mai mult…

Simion Buia, Romanian Actors

Vezi…