18824_4550800360696_1184087480_nActrița Marcela Motoc a absolvit Academia de Teatru si Film (acum UNATC) în 1996, la clasa profesorilor Olga Tudorache și Adrian Pintea. Inca inainte de absolvire, in ultimul an de studii, Marcela Motoc a fost angajata la Teatrul L.S.Bulandra in urma concursului validat de Liviu Ciulei, directorul onorific al teatrului la acea data. Apoi a jucat în piese regizate de Cătălina Buzoianu (Patul lui Procust), Tudor Mărăscu (Totul in gradina), Adrian Pintea (Becket), Elie Malka (Vanzatorii gloriei), Tompa Gabor (Woitzeck).

In anul 2002 actrita se stabileste la Paris si pentru un timp calatoreste: China, Vietnam, Tailanda, Berlin, Moscova, Tahiti, Insula Pastelui, Reunion, New York, Tokyo, si lista ar putea continua.

In 2013 are loc la Paris premiera spectacolului Fata din Curcubeu, scris si regizat de Lia Bugnar, tradus in limba franceza si produs de actrita.

In 2014 Marcela revine la Bucuresti, fondeaza o asociatie, Asociatia Cortina, si isi reia pe deplin activitatea in teatru. Scopul asociatiei este promovarea culturii şi valorilor culturale româneşti şi universale, al producerii spectacolelor de teatru precum si cel de educatie al publicului tanar si foarte tanar. Astfel, in 2014-2015, colaboreaza cu centrul de kinetoterapie Kineto-Bebe pentru proiectul Seri de poveste / povesti terapeutice, proiect la care colaboreaza cu actori de renume precum Marius Manole, Medeea Marinescu, Serban Pavlu, Maria Buza, antrenandu-i pe acestia in lecturile unor povesti special alese pentru lectura si pentru a fi discutate mai apoi cu copiii de catre un psiholog avizat.

Spectacolul Fata din Curcubeu jucat de către Marcela Motoc mai întâi la Paris, in limba franceza, revine pe scena de data aceasta in limba romana. Si este primul proiect teatral al Asociatiei Cortina. Avanpremiera are loc tot la Paris in 2015 la Théâtre de l’Orme. Apoi spectacolul a fost preluat in 2016 de “Teatrul de Arta Bucuresti“, de Teatrul “Tony Bulandra” din Târgoviște si de “Teatrul Vasilache” din Botosani în stagiune permanenta.

Elie Malka si Lia Bugnar despre Marcela Motoc:

“Cand am cunoscut-o Marcela era actrita a Teatrului Bulandra, unul dintre cele mai prestigioase teatre din Bucuresti, teatru membru al Uniunii teatrelor din Europa, uniune pe care la acel moment o conduceam.  Am ales-o pentru rolul Yvonne, unul dintre rolurile principale ale spectacolului Vanzatorii gloriei de Marcela Pagnol. Sunt bucuros sa o regasesc azi pe o scena pariziana si sunt sigur ca va impresiona publicul francez cel putin la fel de mult cat m-a impresionat pe mine.” (Elie Malka – fostul director al Uniunii teatrelor Europene)

“Quand je l’ai rencontrée Marcela était comédienne au Théâtre Bulandra, un des plus prestigieux théâtres de Bucarest, membre de l’Union de théâtres de l’Europe, que j’ai dirigé. Je l’avais choisie pour jouer Yvonne, un des rôles principaux dans « Les Marchands de gloire » de Marcel Pagnol. Je suis heureux de la retrouver aujourd’hui sur la scène parisienne et je suis sûr qu’elle va impressionner le public français autant qu’elle m’avait impressionné.”  (Elie Malka – Ancien directeur de l’Union de Théâtres de l’Europe)

“Exista oameni talentati in cel mai nedefinibil mod cu putinta, in sensul ca n-ai putea spune exact care-i talentul lor, pentru ca le ies toate lucrurile: iau toate premiile inca din scoala primara, intra la liceul si facultatea la care au visat, in orice grup se afla sint centrul atentiei, intr-o contrazicere, glasul lor e cel care are intotdeauna dreptate (e ceva in timbrul vocii), felul in care se imbraca este plin de gust si imaginatie, spun bancuri minunat, sint cei mai buni prieteni, intr-un club danseaza cel mai frumos, daca fac o prajitura, lingi si tava, daca dreseaza un catel, acel catel devine semiom. Cind specia asta de oameni alege o meserie care se intimpla pe scena, putem spune ca avem alinierea ideala a astrelor. De-asta am fost atit de surprinsi cu totii cind, Marcela, actrita la unul din cele mai importante teatre din Romania, a anuntat ca renunta la tot si pleaca definitiv in Franta. In fine, alta calitate a acestor oameni este ca definitivul este totdeauna provizoriu la ei. Totusi, ea a disparut pentru 10 ani din peisajul artistic romanesc si stiam toti ca umbla prin toata lumea si scrie despre ce vede. Faptul ca acum se reapuca de teatru mi se pare cel mai firesc cu putinta, oricum Marcela face toate lucrurile la fel de bine. De cite ori face un lucru, pare ca pentru el s-a nascut. Am vazut Fata din Curcubeu (n-am avut incotro) si pot sa spun ca nu mi s-a parut cinstit: dupa ce ai calatorit zece ani, te intorci pe scena mai buna ca oricind, mai fragila ca inainte si mult mai puternica si inteleapta. Mi se pare un act mare de curaj sa te urci pe o scena in fata unor oameni care nu au aceeasi istorie ca tine si nici macar aceeasi limba, dar, cum am spus, exista oameni talentati in cel mai nedefinibil mod cu putinta. Una din nedefinitiile talentului motocian este ca e universala si ca nu s-a inventat limba in care ea sa nu se faca inteleasa si iubita. » (Lia Bugnar, feb 2013 – la premiera spectacolului in limba franceza)